EMILE BERLINER - inventatorul Gramofonului, centenarul revolutiei americane

EMILE BERLINER - inventatorul Gramofonului, centenarul revolutiei americane
Emile Berliner (n. 20 mai 1851 la Hanovra, Germania - d. 3 august 1929, S.U.A., a fost un inginer şi inventator american de origine germană.

Lucrează în Germania la un atelier de imprimeuri textile. Emigrează în "Ţara Tuturor Posibilităţilor" cu un prieten, stabilindu-se în Philadelphia, Pennsylvania. Aici pasiunea lui pentru ştiinţă şi noile descoperiri tehnice ale epocii, l-au făcut să frecventeze numeroase biblioteci, printre care şi Cooper Institute. Scopul lui a fost să acumuleze cât mai multe cunoştiinţe de electicitate şi acustică.

La expoziţia aniversară a centenarului revoluţiei americane pentru independenţă (1876) din Philadelphia, descoperă expusă invenţia lui Alexander Graham Bell, telefonul.

În acel moment al timpului, invenţia lui Bell de transmitere a sunetului la distanţă prin fir metalic, se lovea de inconvenientul că inteligibilitatea sunetului nu era clară. Berliner, decide să îmbunătăţească acest aspect şi după o muncă asiduă şi cercetări de laborator, a reuşit ca la 4 iulie 1877, să breveteze un dispozitiv de captare a sunetului, care a fost numit microfon. Este vorba de cunoscutul microfon cu cărbune, care se mai foloseşte şi astăzi în telefonia fixă.

În schimbul unei sume de bani consistente, "Bell Telephone", cumpără invenţia de la Berliner. Acestă sumă de bani i-a permis lui Berliner să cumpere o casă la Washington, D.C. şi totodată instalarea unui laborator de cercetare performant.

A creat aici unul din cel mai performant aparat de înregistrare şi redare a sunetului, gramofonul. Acest aparat, faţă de fonograful lui Edison, care folosea cilindrii de ceară pe care aveau imprimate sunetele (muzică, cântece), gramofonul lui Berliner folosea discuri orizontale de ebonită cu riluri. Avantajul lor era că erau mult mai fiabile şi mai uşor de întreţinut.

 
Discpentru gramofonul Berliner din 1897 Gramofonul, este brevetul care l-a făcut celebru pe germanul emigrant în America. Prezentarea brevetului a fost făcută la Franklin Institute din Philadelphia, oraşul unde îşi brevetase şi prima sa invenţie, microfonul, în anul 1888.

Comercializarea acestui aparat a început-o să o facă în anul 1893, după ce nişte prieteni fondează o companie care a primit numele de "United States Gramophone Company". Peste numai doi ani intră în lumea mare a afacerilor cu " Berliner Gramophone Company" (companie ce se ocupa cu producerea de gramofoane di discuri). Aparatul pus în piaţă de data aceasta este mult mai performant: manivela manuală folosită la rotirea discului a fost înlocuită cu un "motor" cu resort (arc) din oţel. Pentru marketing şi publicitate, înfiinţează "Seaman's National Gramophone".

În urma unor scandaluri şi manipulări, la început de secol XX, se mută la Montréal, unde afacerea sa atinge apogeul, producând circa 2 milioane de discuri (bineînţeles înregistrări muzicale) în anul 1901. Uzina sa din Montreal s-a dezvoltat continuu, devenind una din cele mai competitive şi moderne.

În anul 1924, cu un inginer, Eldrige Reeves Johnson, a pus bazele unei noi companii "Victor Talking Machine Company", care a produs gramofoane record ( aparate pentru înregistrarea sunetului şi producerii de matriţe metalice pentru multiplicarea pe discuri de ebonită, apoi de vinil) şi gramofoane (numai pentru redarea sunetului după discurile de ebonita sau vinil).

În anul 1929, a fost laureat al Medaliei Franklin pentru contribuţia sa în domeniul înregistrării şi redării sunetului.